banners

Groundhopping: Vojvodina Novi Sad – Partizan Belgrad (13.08.2017)

marți, 15 august 2017, ora 15:57. Publicat de Liviu A.

Steaua Roșie și Partizan sunt cele mai cunoscute echipe de fotbal din Serbia. Cele două cluburi se bat pentru supremație atât în campionat cât și în peluze și au în spate armate întregi de ultrași. Totuși, este greșit să crezi că numai aceste două echipe reprezintă fenomenul ultras sârbesc. În competiția marilor granzi s-a amestecat întotdeauna și un club din provincie (probabil cel mai iubit din afara capitalei) care s-a dovedit a fi de multe ori un adversar dificil pentru ele. Este vorba de FK Vojvodina, echipa orașului Novi Sad.

Am petrecut un weekend în Novi Sad și am asistat la un meci al echipei locale tocmai cu una din rivalele de care aminteam, Partizan Belgrad. În rândurile următoare vă voi prezenta ce am văzut și ce concluzii am tras, strict din punct de vedere ultras, dar și alte câteva informații interesante.

 

Vojvodina – istorie și identitate

Echipa de fotbal a fost înființată de un grup de studenți în 1914, aproape de sfârșitul dominației austro-ungare, iar numele se identifică, desigur, cu numele regiunii din care face parte. Aceasta a preluat denumirea de la o veche formă de organizare a strămoșilor din acele locuri, voievodatul (un termen care nu ne este străin nici nouă), fiind o regiune cu o istorie îndelungată. „Vojvodina” a devenit, asftel, un simbol al luptei pentru independență față de dominația străină. De-a lungul timpului, echipa a câștigat două titluri de campioană, ambele în vremea fostului stat Yugoslavia, în 1966 și 1989. Deși nu au performanțe notabile în comparație cu echipele rivale, aceștia le-au suflat mereu în ceafă, terminând întotdeauna campionatul cu puțin în spatele lor. Au câștigat recent și Cupa Serbiei pentru prima dată, în 2014, an în care au serbat și un secol de existență. Stadionul pe care joacă are 15.000 locuri și poartă denumirea conducătorului primei răscoale sârbești împotriva otomanilor, Karađorđe. Nu mai încape nici o îndoială că acest club a fost și este puternic legat de istoria Serbiei și de naționalism.

 

Despre fani

Vojvodina a devenit un club foarte iubit încă de la primii ani de la înființare și un simbol local important. Nu este de mirare că există surse care menționează deplasări masive ale suporterilor încă din anul 1931. În 1974 apare primul grup organizat, cu steag de gard, iar în 1989 se înființează cel mai consacrat grup, Red Firm, redenumit la scurt timp Firma, pentru a păstra specificul sârbesc. Firma există și astăzi și reprezintă steagul în spatele căruia se reunesc toți membrii peluzei. Acest grup este împărțit în mai multe facțiuni, în funcție de cartierele orașului Novi Sad, care asigură fondul sonor, dar și coregrafiile și spectacolele pirotehnice. La tribuna 1 a stadionului există un grup separat al membrilor vechi, numiți Slaninari (denumire care provine de la bacon). Este important de menționat că fanii Vojvodinei sunt înfrățiți încă din anii ’80 cu cei ai echipei Borac Banja Luka, din Bosnia.

 

Orașul Novi Sad

Situat la numai 120km de cea mai apropiată vamă românească, pe malul Dunării, Novi Sad este al doilea cel mai mare oraș din Serbia. Povestea sa începe în 1694, atunci când comercianții sârbi s-au stabilit lângă fortăreața Petrovaradin, o cetate care există și astăzi și este una din principalele atracții turistice ale orașului. În prezent, Novi Sad este un oraș plin de viață, cu un centru istoric foarte curat și bine pus la punct, dar și cu un complex universitar important. Pe lângă clădirile istorice, orașul atrage mulți vizitatori și pentru viața de noapte. Aici se găsesc sute de localuri, cluburi, pub-uri, iar pe parcursul anului au loc diferite festivale artistice, cel mai important fiind festivalul de muzică Exit, la care participă zeci de mii de tineri. Având în vedere aceste aspecte, Novi Sad a fost aleasă să fie capitala culturală a Europei în 2021, alături de Timișoara.

Atașamentul localnicilor pentru echipa lor de fotbal se poate simți pe fiecare stradă. Cei mai fanatici dintre susținătorii Vojvodinei au decorat pereții în alb și roșu, culorile clubului, dar și cu însemnele grupurilor lor. Pe semnele de circulație sau pe indicatoare și stâlpi sunt lipite stickere reprezentative, în special cu steaua albastră de pe sigla echipei, care apare absolut peste tot, marcând într-un fel „teritoriul” fanilor Vojvodinei. La stadion am văzut zeci de desene complexe ale ultrașilor, atât pe gardurile de lângă, cât și pe pereții arenei din exterior și interior. Pe malul Dunării sau pe bulevarde nu este exclus să îi sesizezi pe membrii Firma, îmbrăcați în simbolurile brigăzii. După o simplă plimbare prin oraș îți poți da seama că Vojvodina este un motiv de mândrie pentru comunitate.

 

Bilete

Așa cum multă lume știe deja, în Serbia totul este ieftin. De la mâncare și băutură până la cazare, orice costă mai puțin decât la noi. Din ce îmi aminteam, am dat aproximativ 10 euro acum un an la Partizan – Steaua Roșie pentru un loc la mijlocul tribunei 1, deci practic cel mai scump bilet dupa locurile VIP. La Vojvodina, în schimb, cel mai scump bilet de intrare costă undeva puțin peste 4 euro, la prima tribună (vest sau „zapad”, cum îi spun ei), iar la peluză 1.50 euro. E un preț mic având în vedere ce poți vedea atât din punct de vedere fotbalistic cât și ultra’. Biletele au început să se vândă înainte cu o zi și se dau întotdeauna pe bază de buletin. Străinii nu fac excepție de la regulă, chiar dacă au acte de identitate diferite. În total, la meciul la care am asistat s-au vândut 7000 de bilete.

 

Meciul

Pentru orice suporter al Vojvodinei, un meci cu Partizan sau Steaua Roșie este considerat derby. Rivalitatea istorică dintre provincie și capitală se poate expermienta cel mai bine la un astfel de meci. Despre adversarul din această partidă al Vojvodinei nu trebuie spus prea mult pentru ca nu mai are nevoie de nici o prezentare. Partizan este unul din cele mai titrate cluburi de fotbal din Serbia, iar ultrașii care susțin această echipă sunt cunoscuți în toată Europa.

Speram să simt tensiunea din ziua meciului pe străzile din centru, să văd suporteri pe terase cântând, dar vremea nu a fost tocmai foarte bună. Până după prânz a plouat, iar probabil asta i-a ținut pe mulți în case. Vremea a devenit treptat mai bună către seară, când norii s-au mai răsfirat. La stadion, în schimb, era agitație. Surprinzător, Grobari, fanii lui Partizan, se plimbau nestingheriți pe străzile de lângă arenă, ticsite de jandarmi. Mulți au venit cu mașinile ascultând melodii dedicate echipei la volum maxim, cu geamurile deschise. Au parcat fără să se teamă, în văzul tuturor, pe unde au apucat, iar apoi s-au îndreptat către sectorul oaspeților. Nimic notabil nu s-a întâmplat, totuși, înaintea meciului.

Pe stadion am găsit o atmosferă plăcută. La boxe răsuna doar muzică rock cu versuri despre Vojvodina, la fel cum se practică și pe alte stadioane din Serbia. Lumea părea foarte entuziasmată. Am văzut multe grupuri de prieteni și mulți oameni care au venit împreună cu familia sau copiii. Echipele au ieșit la încălzire. Vojvodina a fost aplaudată. Partizan, evident, a fost huiduită de întreg stadionul, dar aplaudată de fanii care intraseră deja la oaspeți.

Ultrașii Vojvodinei au pregătit o coregrafie (probabil înainte cu multe ore de fluierul de start) pe care o lăsaseră pe stadion, cu mesajul de gard deja afișat. Ei au mărșăluit împreună către stadion și au intrat înainte cu un sfert de oră de începerea meciului, toți odată, organizarea pentru coregrafie fiind făcută în grabă deoarece meciul stătea să înceapă. Colectivul suporterilor care au intrat la peluză număra în jur de 200-300 de susținători. De cealaltă parte, fanii Partizan au umplut treptat sectorul oaspete, dar și o parte din tribuna 1. Era de așteptat să se deplaseze atât de masiv, nu numai pentru faptul că această deplasare este practic cea mai importantă în provincie, dar și pentru că Partizan este susținută de multe persoane din afara capitalei. Gardurile s-au umplut de bannere în alb și negru și la scurt timp au început să apară și steagurile de fluturat, mari, fiecare de aproximativ 3×3 metri. Am observat ușor diferențele dintre galerii. Peluza Vojvodinei a venit fără bannerul de grup și fără steaguri de fluturat, dar a arătat mult mai compactă și mai disciplinată la cântat. Cei de la Partizan s-au deplasat cu o varietate mare de steaguri, dar nu au arătat la fel de uniți.

La începutul meciului, Firma a desfășurat coregrafia, dedicată unui fost jucător al Vojvodinei (care a decedat) pentru care s-a ținut și un moment de reculegere. Ultrașii s-au împărțit în stânga și dreapta pânzei cu imaginea jucătorului, pentru a ridica plăcuțele de carton colorate, desigur, în culorile echipei. După afișare, aceștia s-au întors în mijlocul peluzei, pe rândurile de jos.

Prima repriză s-a desfășurat fără mari evenimente. Ambele galerii au cântat pe tot parcursul jocului, dar nu au fost neapărat extrem de vocale, Vojvodina pentru că erau mai puțini, iar Partizan pentru că doar o parte dintre ei cântau. Din când în când mai puteai vedea câte o torță aprinsă în una dintre peluze. Odată cu fazele importante din teren, Grobari au devenit mai stridenți. Ei au colaborat în scandări și cu suporterii lui Partizan care pătrunseseră la tribuna 1 și au dat tonul la ironii la adresa fanilor Vojvodinei care au replicat, ajutați inclusiv de susținătorii de la tribune. Am zărit în câteva rânduri membrii Slaninari încercând să traverseze tribuna spre suporterii lui Partizan aflați în cealaltă parte. Cu toate că a existat o tensiune permanentă, nu s-au înregistrat incidente sau ciocniri. Jandarmeria era prezentă și ea pe stadion, la fiecare intrare. Forțele de ordine erau pregătite cu scuturi și bastoane, chiar și cu câini. Undeva spre sfârșitul primei părți a meciului, Firma a afișat și un mesaj pe trei pânze.

Meciul a devenit mai interesant în a doua repriză, atât pe teren cât și în tribune. Trei fani Partizan au reușit să treacă de cordonul de jandarmi și să traverseze tribuna și, fără ezitare, au tras de pe gard steagul Slaninari, tocmai dintre ei, apoi au fugit înapoi tot prin tribună. Lumea s-a ridicat în picioare, iar ultrașii din peluza Vojvodinei au început să fugă către tribună pentru a-și ajuta prietenii. Incidentul a fost calmat de intervenția jandarmilor, care au creat cordoane pe scările de acces si în fața tribunelor, pe pistă, blocând totul, iar apoi l-au arestat pe unul dintre suporterii lui Partizan, prins în intervenție. Grobari au început apoi să îi ironizeze tot mai mult pe fanii Vojvodinei prin cântece și un mesaj, provocând agitație.

Următorul moment interesant din a doua repriză a fost spectacolul pirotehnic oferit de Firma. Peluza „a luat foc” în câteva nuanțe aprinse de galben și roșu de la torțe. Fumul s-a dispersat repede și nu au existat intervenții ale forțelor de ordine odată ce momentul s-a consumat. Soarta meciului a fost decisă doar în ultimele minute ale partidei, Partizan marcând singurul gol din acest meci și câștigând, asftel, cele trei puncte în clasament. După meci nu au mai existat incidente, deși se păstrase o atmosferă tensionată.

–-
Concluzie

Am plecat spre casă gândindu-mă ce aproape locuim de sârbi și totuși cât de diferiți suntem ca mentalitate. Am văzut un meci cu absolut tot ce se putea – coregrafie, pirotehnie, incidente, dar și fotbal de bună calitate și sper să mai apucăm să vedem și la noi mai des astfel de dueluri între galerii. Din punctul meu de vedere, ultrașii Vojvodinei consideră rivalitatea aceasta mult mai importantă decât fanii Partizan, drept dovadă și eforturile mai mari depuse pentru a crea o atmosferă frumoasă, dar este greu să te compari cu o forță precum Grobari. Totuși, implicarea lor demonstrează, așa cum spuneam și la începutul acestui articol, că nu numai Partizan și Steaua Roșie țin steagul sus în Serbia. Există echipe mai mici, cum ar fi Vojvodina, Zemun, Rad sau OFK Belgrad, pe care, dacă le urmărești, îți vei da seama că au în spate un nucleu foarte serios de fani. Am apreciat întotdeauna susținerea echipelor locale și cred că Firma și toți susținătorii Vojvodinei sunt un exemplu de respectat.

 Marius B.

Lasă un răspuns

EnglishFrenchGermanItalianPortugueseRomanianRussianSpanish
coming soon