banners

Interviu cu un membru Distrikt Ultra’ (Peluza Nord Hunedoara): „Nu se compară bucuria pe care o trăiești în deplasare cu zece prieteni cu un meci pe care îl vezi la televizor.”

marți, 18 decembrie 2012, ora 16:02. Publicat de Cristian C.

Mulți suporteri ne-au întrebat de peluza hunedoreană, ce știm despre ea, dacă avem mai multe poze sau informații față de ceea ce există deja pe internet. Ne-am gândit că ar fi binevenit un interviu cu cei care încă luptă pentru “Corvinul”, interviu realizat cu un membru al grupului Distrikt Ultra’.

 

R.U.: Salutare, te rog prezintă-te în câteva cuvinte.

D.U.: Salutare, sunt Alex, membru Distrikt Ultra’ Hunedoara, am 24 de ani iar pe stadion am mers de mic la meciurile Corvinului.

2001 - 2002

2001 – 2002

R.U.: Dacă vorbim despre ideea de “Susține echipa locală”, cu siguranță printre cele mai bune exemple sunteti voi, suporterii hunedoreni. Când a început activitatea ultra’ la Hunedoara și care a fost “scânteia” care a dus la crearea peluzei?

D.U.: Până a se ajunge la o activitate ultra’ diferite grupuri de suporteri au încercat să se organizeze și să se distingă pe stadion: Baieții Veseli (1997), Corbii Albaștri (1999), Toxic Zone (2000) , ULTRAS (2000) , Nuova Ultras Corvinul (2001). Chiar dacă aceste grupuri nu aveau un cod strict ultra, au fost dovada că Hunedoara poate îmbrățișa principiile ultras, iar acest lucru a dus în 2002 la o prima încercare de mutare în Peluza Nord. Scânteia mutării a fost dorința unei organizări independente. Și acest lucru s-a reușit pe deplin în anul 2005, când câțiva membrii ai grupurilor mai vechi au format Ultras Korp. De atunci a început cu adevărat drumul Peluzei Nord.

Nu stiu cât de bun exemplu poate fi Hunedoara pentru cineva din exterior, asta rămâne la aprecierea fiecăruia. Noi încercăm să ne facem datoria pe plan local, pe care personal îl consider cel mai important, iar dacă cineva ne apreciază munca cu atât mai bine.

2009-2010

2009-2010

R.U.: Ce grupuri ultra’ formează galeria Hunedoarei? Te rugăm spune-ne câteva cuvinte despre fiecare grup.

D.U.: În Peluza Nord Hunedoara se exista trei grupuri: Ultras Korp (2005), Distrikt Ultra’ (2006) și Hell Boys (2007). Nu există influență în deciziile peluzei pentru că noi ne considerăm toți egali. Suntem toți prieteni și înainte de toate fiecare are responsabilitatea de a fi membru al peluzei. Bineînțeles, toate brigăzile au o organizare proprie, dar repet, unitatea peluzei primează.

R.U.: Am observat că, odata cu problemele transformării Corvinului în actuala echipă, activitatea voastră în peluză a scăzut, concentrându-vă mai mult pe lupta pentru recâștigarea vechii echipe de tradiție a orașului, Corvinul Hunedoara. Care este situația în acest moment?

D. U.: Noi tot timpul am luptat și încă luptăm pentru redobândirea palmaresului atât pe stadion cât și în afara lui. Din păcate nu am reușit deocamdată pentru că sunt prea multe ațe încurcate ce nu țin de noi, iar spre deosebire de alte orașe, noi, Hunedoara, nu ne bucurăm de sprijinul presei la nivel național, deși nedreptatea care ni s-a făcut o cunoaște toată lumea.

Într-adevăr, a fost o perioadă în care activitatea în peluză a scăzut în intensitate pentru că au existat conflicte cu așa-zișii investitori. Până la urmă au plecat, noi am rămas și ne continuăm lupta acum din nou și din peluză.

2009-2010

R.U.: Există represiune la Hunedoara? Povestește-ne un episod în care ați întâlnit represiune din partea forțelor de ordine.

D.U.: Am avut mai multe episoade cu forțele de ordine, de la incidente până la amenzi și interdicții. Și probabil vor mai fi destule, dar nu vreau să insist pe niciunul pentru că nu merită. Personal văd următoarea problemă, pe care noi, jucând prin zone mai retrase, am întâlnit-o. Mulți jandarmi nu au mers de multe ori la meciuri acolo unde au fost prezenți suporteri, și, fiind îndoctrinați de ideea că toți au un comportament agresiv orice gest îl interpretează ca pe unul cum l-au văzut ei la televizor, în exagerările presei. Prin necunoscuta lui, cuvântul “ultras” îl sperie pe jandarmul român nepregătit, care la orice gest mai energic al suporterilor acționează instinctiv.

R.U.: Cum luptați împotriva acestei represiuni?

D.U.: Din păcate represiunea în România se face legal, prin lege, iar noi suporterii suntem unul din grupurile care o simțim pe pielea noastră cel mai bine. Din calitatea de suporteri luptăm cel mai bine din stadion, prin mesajele pe care le-am afișat: cântece, comunicate, campanii sau proteste la care am luat parte și alături de alți ultrași din țară.

2011-2012 HUNEDOARA – Jiul

R.U.: Aveti legături de prietenie cu suporterii altor echipe?

D.U.: La nivel de peluze există o prietenie cu cei de la UTA, dar sunt și diferite amiciții personale. Oricum,  respectul există pentru toți cei din țară care trăiesc sub steagul ultras.

R.U.: Suporterii căror echipe sunt rivalii voștri?

D.U.: Rivalii noștri sunt doar  cei de la Jiul Petrosani. Dar așa cum am spus mai sus, chiar dacă așteptăm cu nerăbdare meciurile directe, eu îi respect pentru că își doresc să facă ceva într-un oras mic. știm și noi cât de greu e asta.

2011-2012 HUNEDOARA – Jiul

R.U.: Care este poziția voastră vis-a-vis de Asociația Suporterilor Români?

D.U.: Întotdeauna vom susține cum putem orice activitate care are ca scop respectarea drepturilor suporterilor.

R.U.: Ce ne poți spune despre scena din afară. În opinia ta, ce țări oferă suporteri ce pot fi luați ca etalon în ceea ce înseamna fenomenul ultra’?

D.U.: Nu pot să am o părere obiectivă a fenomenului de dincolo doar din poze și articole, pentru că astfel totul ar părea prea frumos. Și de un etalon pentru noi, părerea mea este că nu poate fi vorba. Fiecare țară are stilul său și cred că a trecut destul timp de când a apărut fenomenul ultras la noi în țară încât să ne concentrăm mai mult pe ceea ce se întâmplă aici.

Degeaba îmi iau ca etalon peluze cu mii de oameni când tu dacă te strângi 100 în peluză ești fericit. Bineînțeles că le apreciezi reușitele (coregrafii, cântece, proteste) dar  nu poți să le cunoști calitatea. La noi și factorul economic e o problemă. Nu e neapărat o scuză, dar e o problemă. Totuși, decât să-i respectăm pe alții, mai bine ne-am respecta mai mult aici noi între noi.

2007-2008

2007-2008

R.U.: Care este cel mai frumos meci jucat de Corvinul acasă la care ai participat? Dar în deplasare?

D.U.: Toate meciurile au farmecul lor, dar îmi aduc aminte cu plăcere de câteva ale Corvinului din divizia C în sezonul 2001 – 2002. Avem doar 14 ani dar și acum am imaginea fumigenelor din meciul cu Certej de acasă și bucuria promovării pe terenul Devei.

R.U.: Multumim pentru interviu. Dacă ar fi să motivezi suporterii echipelor mici din țară sa nu renunțe la echipele locale în detrimentul celor pe care le văd zilnic la televizor ce le-ai spune?

D.U.: Mesajul pe care îl pot transmite este că realitatea o trăim fiecare dintre noi la locul faptei. Nu se compară bucuria pe care o trăiești în deplasare cu zece prieteni cu un meci pe care îl vezi la televizor. Fiecare are mândria apartenenței locale, iar până la urma noi ne reprezentăm orasul. Important e să nu renunti chiar dacă numărul celor care îți împărtășesc ideea nu este unul mare. Mai bine puțini, dar ultra!

2011-2012 – aniversare 90 de ani

 

Interviu realizat de CristianRevista Ultra’

Un răspuns la “Interviu cu un membru Distrikt Ultra’ (Peluza Nord Hunedoara): „Nu se compară bucuria pe care o trăiești în deplasare cu zece prieteni cu un meci pe care îl vezi la televizor.””

  1. cRs spune:

    Felicitari pt tot ce ati realizat…am citit cu mare interes articolul…daca nu ma nasteam in buc ci intrun alt oras micut cu siguranta imi sustienam echipa locala

Lasă un răspuns

EnglishFrenchGermanItalianPortugueseRomanianRussianSpanish
coming soon