banners

Istoria fenomenului ultras (a doua parte) – ANII ’70

marți, 7 ianuarie 2020, ora 18:20. Publicat de Cristian C.

Continuăm prezentarea istoriei fenomenului ultras, rezumându-ne la scena italiană, pioniera acestui mod de viață.

ANII ’70: APARIȚIA ULTRAȘILOR

Odată cu sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, grupuri de susținători, având vârste cuprinse între 15 și 20 ani, se desprind categoric de modelul ”clasic” al spectatorului de fotbal și ocupă acele sectoare ale stadioanelor pentru care se făceau campanii speciale de abonamente cu prețuri reduse, respectiv… PELUZELE.

Ultrașii constituie un fenomen original al fotbalului italian printr-o serie de caracteristici, de la sensul de identificare cu propriul ”teritoriu” – acel sector de peluză delimitat de unu sau mai multe steaguri (bannere) cu numele și simbolul grupului – , la înfățișarea paramilitară preluată de la organizațiile politice extremiste, la modă în acele vremuri. Aici ne referim la ”eskimo” (mascarea feței într-un fel sau altul), haine militare purtând însemne ale propriei echipe, la care se adaugă și fularul în culorile acesteia…

8485romainter_4-3008

Imagine cu tifosi giallorossi (AS Roma), într-un meci din sezonul 84/85

Ultrasii se disting mai ales prin adoptarea de elemente cu totul și cu totul inovative, în încercarea lor de a-si sustine echipa. Pentru aceasta, ei au apelat la trompete și tobe (uzanță preluată de la grupurile braziliene de suporteri – ”torcidas”). Ca sursa de inspirație au folosit și modelul englez, cunoscut prin faptul că suporterii obișnuiau să-și ridice fularele, în același timp creând astfel efectul vizual al valurilor mării. De asemenea, aceștia aveau un stil aparte de comportament – încurajarea favoriților dar, în acelasi timp, intimidarea într-o manieră obsesivă a adversarului.

Încet-încet, ULTRASUL este considerat o componentă principală a strategiei folosite pentru câștigarea unei partide: așa-zisul ”al 12-lea jucător”. Devine o obișnuință utilizarea de articole pirotehnice (artificii, petarde, torțe și fumigene de diferite culori) menite să dea o vivacitate suplimentară peluzelor. Așa apare și noțiunea de ”coregrafie a peluzei”, o practică absolut originală ce va crește treptat, odată cu dezvoltarea grupurilor ultras.

Fantezia grupurilor ultras a dat naștere unor spectacole și scenografii pe o scară largă, de mare impact, multicolore, uneori fantasmagorice. Galeria echipei Genoa, poziționată în Gradinata Nord a stadionului Marassi, a reușit să atragă atenția cotidianului francez ”Le Monde” prin show-urile deosebite pe care le-a realizat, asa cum ultrașii Fiorentinei din Peluza Fiesole au creat o coregrafie extraordinară ce reprezenta în detaliu monumente ale orașului Firenze.

Așa cum spuneam în prima parte a Istoriei fenomenului ultras, cele mai vechi grupuri ultras din Italia au apărut la finalul anilor ’60 și sunt considerate oficial Commandos Tigre 1967 (AC Milan), Fossa dei Leoni 1968 (AC Milan), grup al cărui nume aparținea terenului de antrenament al jucătorilor milanezi, Ultras Tito Cucchiaroni 1968 (Sampdoria) și Boys S.A.N. 1969 (Internazionale Milano).

41

Commandos Tigre (AC Milan), primul grup ultras din Italia. Grupul a fost creat în 1967

În anii ’70 se asistă la un proces de agregare a numeroaselor microgrupuri de tineri ce populau deja peluzele echipelor mari, proces ce a dus la apariția următoarelor grupuri ultras. Cele mai importante ar fi:

1971: Brigate Gialloblu (Hellas Verona), Viola Club Vieusseux (Fiorentina), având numele unei piețe din Firenze, loc în care se strângeau suporterii viola

brigate_galloblu

Brigate Gialloblu (Hellas Verona), grup fondat în 30 noiembrie 1971

1972: Ultra (Napoli), Brigate Rossonere ( AC Milan)
1973: Fossa dei Grifoni (Genoa), Ultrà Granata (Torino)
1974: Forever Ultras (Bologna), Fossa dei campioni și Panthers (ambele Juventus)

Forever_ULTRAS_Bologna

40 de ani de passiune, coerență și mentalitate
… la mulți ani FOREVER ULTRAS !!!
Mesaj afișat de Forever Ultras (Bologna) în 2014, la împlinirea a patru decenii de activitate.

1975: Fighters (Juventus), autodizolvat în 1987
1976: Brigate Nerazzurre (Atalanta), Rangers (Empoli), Panthers (AC Milan)
1977: Eagles’ Supporters (Lazio), Commando Ultra Curva Sud (AS Roma)

1979: Fedayn (Napoli)

leagles-supporters

Eagles Supporters ,primul grup ultras al lui Lazio, fondat în 1977

Fedayn_Napoli_1979

Fedayn E.A.N. Napoli, grup fondat în 1979

Cu excepția lui Napoli, galeriile enumerate mai sus reprezintă doar partea de nord a Italiei. În sud existau grupări ultras la Bari, Catanzaro și Cagliari. Ulterior, în anii ’80, această mișcare s-a dezvoltat și în orașe precum Palermo, Catania, Taranto, Foggia sau Cosenza.

Componenții acestor grupuri de ultrași au făcut parte inițial din cluburile de suporteri, dorind să se desprindă de aceștia, fie pentru mentalitatea diferită care îi deosebea, fie pentru anumite neînțelegeri. Membrii din Boys S.A.N. (S.A.N. = Squadra d’Azione Neroazzurra) au ca origine ”Inter Club Fossati”, iar cei din Ultras Granata de la Torino aparțineau de clubul ”Fedelissimi”. Alții provin din grupulețe ce au durat pentru puțin timp, dar reunificate ulterior: bolognezii din Forever Ultras sunt urmașii celor din Brigate Rossoblu; juventinii din Fighters veneau din Panthers Juve; iar Commando Ultra Curva Sud era creat prin uniunea dintre Boys, Guerriglieri Giallorossi, Fossa dei Lupi, Brigate Giallorosse și Pantere.
Proveniența unor grupuri ultras din Serie A era dată de zona urbană. Spre exemplu, nucleul ultrașilor dorieni avea ca loc de întâlnire cartierul Sestri Ponente, zonă din care făceau parte marea majoritate.

 Panthers
Panthers (Juventus), în anii ’70

O parte dintre tineri erau adepții unor ”grupuri politice extremiste” ale căror caracteristici precum sensul de camaraderie și conflictualitate reprezentau un punct de atracție pentru mulți. O altă particularitate a ultrașilor era dată de ideea de teritorialitate, astfel încât peluzele vor fi abandonate de cluburile de suporteri așa-ziși ”normali” pentru a lăsa locul steagurilor de gard ale ultrașilor. Acestea aveau diverse simboluri distinctive, de la capete de animale sălbatice (în special lei, pantere, tigri), embleme ale pirateriei (Jolly Rogers, ”capul” de schelet) până la arme și elemente cu o conotație violentă (chipul micuțului Alex, personaj principal al filmului ”Portocala Mecanică”, în regia lui Stanley Kubrick).

În primii ani ai mișcării ultras, simbolurile politice propriu-zise (cruci celtice, portrete ale lui Che Guevara) sau însemne care făceau referire la drogurile ușoare (marijuana) erau rar întâlnite. La început, cotizațiile erau o modalitate de finanțare a activităților de grup iar fiecare membru avea scopuri precise: organizarea deplasărilor, cumpărarea de material necesar (pânză, tobe, bețe de steaguri, cutii cu vopsea). Acest tip complex de organizare și participare la un eveniment sportiv al ultrașilor se diferenția de cel englezesc, caracterizat doar prin spontaneitatea suporterilor (incidentele erau un punct forte al acestora). De altfel, și în Italia, aspectul comportamental al publicului se va schimba în urma necumpătorilor.

INCIDENTE

Începând cu 1974, cazurile de ciocniri între diferitele facțiuni de ultrași vor fi tot mai frecvente. În luna martie a acelui an, cu ocazia meciurilor Torino – Sampdoria și Roma – Lazio, spectatorii furioși au aruncat cu obiecte contondente, provocând lupte dure în tribune. Dupa intervenția poliției, prin lansarea de gaze lacrimogene, ”războiul” avea să continue în afara stadionului. Rezultatul? Răniți, autobuze distruse, mașini rasturnate…

Motivele acestor incidente au la bază rivalitățile tradiționale, des întâlnite la meciurile între echipele aceluiași oraș sau din regiuni apropiate, sau orientarea politică ale galeriilor. Un exemplu elocvent este ura dintre ultrașii Vicenzei – Red-White Panthers -, de stânga, și cei fasciști din Brigate Gialloblù (Verona). Aceste violențe se desfășurau însa într-o sferă teritorială restrânsă : stadionul și zonele adiacente acestuia.

Acțiunile ultrașilor se manifestă sub diverse forme. Una dintre acestea purta numele de ”holding the end” (= ocuparea peluzei). Dacă tifoseria oaspete este compactă, ea poate tenta acapararea teritoriului adversarului prin pătrunderea în sectorul de stadion rezervat ultrașilor locali, asta soldându-se implicit cu capturarea steagurilor și a bannerelor. Acestea erau folosite pe post de ”trofee”.

Spectatorii mai în vârstă, obișnuiți să se așeze pe locurile din peluze, nu aveau o vizibilitate prea bună deoarece ultrașii urmareau meciurile în picioare. Episoadele de o reală gravitate nu au întarziat să apară: o persoană înjunghiată la un Lazio – Napoli; scena s-a repetat la Milan – Juventus (1975). În timpul partidei Atalanta – Torino (1977), ultrașii intră în contact direct, lovindu-se cu țevi și bâte.

7778atalantatorino-scontri

Atalanta – Torino, sezonul 1977/1978

În derby-ul Inter – AC Milan, se asistă la o luptă între ”Boys S.A.N.” și cei din ”Brigate Rossonere”, cuțitele fiind folosite de ambele părți. Anul următor, la Vicenza – Verona, cele două galerii se înfruntă într-o manieră la fel de violentă, lăsând în urmă foarte mulți răniți.

La derby-ul Romei din 28 octombrie 1979, un suporter lazial, Vincenzo Paparelli, este lovit în ochi de o torță lansata tocmai din Curva Sud de către un ultras roman aparținând grupării Fedayn. Vincenzo Paparelli avea să moară în aceeași zi.

Vincenzo_Paparelli_5

Cotidianul Stampa Sera din 29 octombrie 1979, anunțând uciderea  lui Vincenzo Paparelli

00054448-vincenzo-paparelli

Steag de fluturat dedicat lui Vincenzo Paparelli, în Curva Nord a Stadionului Olimpico din Roma.

În același weekend au loc conflicte la Ascoli (Ascoli – Bologna, 7 răniti), Milano (Inter – AC Milan, 18 răniți) și Brescia (Brescia – Como, 21 răniți).

Aceste situații create de ultrașii acelor vremuri au avut rolul de a înspăimânta opinia publică. Pentru prima dată, presa din Italia avea să-și îndrepte atenția asupra fenomenului violenței. Sunt luate măsuri drastice de represiune, fiind interzisă timp de câteva luni introducerea în stadioane a bețelor de steaguri, a tobelor și a bannerelor cu denumiri ciudate.

Articol realizat de Cristian C. – Revista ULTRA’

banner-2-1

Surse text/foto:
1. Supertifo (2003 ) -tradus în română de către Cristi Nefiru (Craiova)
2. forum.ultras-tifo.net/
3. romanianultras.wordpress.com/
4. wikipedia.org/
5. postpopuli.it/
6. novegennaiomillenovecento.it/

Lasă un răspuns

EnglishFrenchGermanItalianPortugueseRomanianRussianSpanish
Urmărește-ne pe Facebook