banners

Istoria fenomenului ultras (a treia parte) – ANII ’80

luni, 13 ianuarie 2020, ora 01:14. Publicat de Cristian C.

Continuăm prezentarea istoriei fenomenului ultras. După ce am văzut primii pași și anii ’70, vom trece la a treia parte. Așadar…

ANII ’80: Fenomenul ultras ia amploare

În acest deceniu asistăm la o creștere progresivă și constantă a grupurilor ultras, în a căror componență se află sute (în unele cazuri chiar mii) de membri. Fenomenul se transferă și în sudul Italiei, în timp ce în alte orașe din nord și centru, grupările deja existente se întăresc continuu.

Așa cum era de așteptat, mișcarea ultras a luat amploare și în ligile inferioare, așa fel încât fiecare echipă, de la Serie A pana la Serie D, avea una sau mai multe facțiuni organizate de suporteri. Această multiplicare a grupurilor ultras duce la formarea unei adevărate rețele de prietenii și rivalități în întreaga Italie. Între coalițiile cele mai solide în acei ani, amintim: Roma – Atalanta – Juventus ; Sampdoria – Fiorentina – Inter ; Lazio – Bari – Torino ; Milan – Genoa – Bologna. Curios este că în prezent aceste raporturi, în anii ’80 de de cordialitate, s-au deteriorat, transformându-se chiar în rivalități sau fiind substituite de alte alianțe. În orice caz, la începutul anilor ’80 incidentele vor avea loc nu numai pe stadione sau locurile imediat apropiate acestora, dar și în zone ceva mai îndepărtate, cum ar fi centrele orașelor, gările etc.

În 1982 Italia avea să triumfe la Campionatul Mondial din Spania. Finala s-a jucat la Madrid în fața a peste 100.000 spectatori, majoritatea dintre ei fiind italieni. În tribune au fost prezente numeroase steaguri și bannere cu inscripții ale multor grupuri ultras. Acel an a intrat în istorie ca fiind unicul moment de agregare al ultrașilor italieni la nivel de națională. Imaginea peisajului ultras italian este considerat un model continental, dând naștere unui fenomen ce va atinge întreaga Europă și nu numai.

Italia-Germania-1982-final

Imagine cu tifosi italieni, în finala World Cup din Spania – 1982.  Se pot observa bannerele Vecchia Guardia, Ultras și Supras, în partea superioară a imaginii, precum și un steag de fluturat având cuvântul Ultras, în mijlocul pozei.

Ultras-Sampdoria-ai-mondiali-del-1982-602x344

Ultras Sampdoria, la Campionatul Mondial din 1982 

Ultrașii latini, admițând influențele englezești, se rețin a fi superiori, la multe capitole, hooliganilor nordici. Tot în anii ’80, echipele s-au bucurat de prezența în deplasări a unui număr considerabil de ultrași. ”Deplasarea” devine un moment fundamental în viața unui ultras, ținând cont de faptul că doar suporterii cei mai fideli și mai fanatici își asumă riscurile pe care le comportă aceasta.

Deplasăriile reprezintă modul ideal de selecționare a grupului, dar și de descoperire a felului în care fiecare membru își manifestă atașamentul față de acesta. A merge într-o deplasare pe unele din stadioanele ”periculoase” fără a aduce propriul banner reprezintă o dezonoare pentru acel grup ultras care înfăptuiește o ”lașitate” de acest gen. Pentru a putea face față numărului mare de ultrași dornici să vină în deplasări, compania Căile Ferate aveau să pună la dispoziția acestora așa numitele ”trenuri speciale”. Aceste trenuri au fost desființate în 1999 printr-o decizie de guvern.

milannapoli8182

Napoletanii, în deplasare la Milano (AC Milan – Napoli , sezonul 1981/1982)
Empoli-FIORENTINA-87-88-Trasferta-Ultras-Viola-in-motorino-700x400
Ultrașii Fiorentinei, în deplasare la Empoli (sezonul 1987/1988)

Spectacolele organizate de ultrași necesită folosirea unor materiale speciale a căror achiziționare costă enorm iar intrecerea la nivel de originalitate este acerbă. În timp ce ultrașii dorieni desfașoară un steag de 90×32 metri, romaniștii distribuie publicului 10.000 plăcuțe galben-roșii; torinezii acoperă Peluza Maratona cu fâșii de pânză albe și visinii, iar napoletanii aruncă în teren mii de role de hârtie igienică.

ILSTAD~1

Stadio San Paolo din Napoli, la finalul anilor ’80

Veniturile încasate în urma vânzării de tricouri și alte produse ultras nu mai sunt îndeajuns, motiv pentru care unele grupuri cer ajutorul conducerii cluburilor de fotbal, cu toate că acest lucru nu va fi recunoscut de nimeni. Alții recurg la alte stratageme cum ar fi atragerea sponsorilor externi (coregrafia veronezilor din ”Brigate Gialloblu” purta însemnul Canon, cea a interiștilor din ”Boys S.A.N.” făcea reclama bursei Cattel etc.).

canon_brigate_1971_gialloblu

Coregrafie a grupului Brigate Gialloblu, sponsorizată de Canon.

Violența se va răspândi treptat, utilizarea cuțitelor ca armă de lupta avea să devină o obișnuință, mai ales la Milano și Roma, pe când ultrașii atalantini sunt faimoși pentru duritatea și turbulența de care au dat dovada de-a lungul timpului, prin prisma faptului că erau gata să-și folosească întotdeauna numai pumnii și picioarele.

Partida Triestina – Udinese (Cupa Italiei, februarie ’84) se va termina cu ciocniri grave; un tânăr triestin, Stefano Furlan, este lovit în cap în mod repetat cu bastoanele de către polițiști, acesta intrând în comă și murind a doua zi. Opt luni mai târziu, la sfârșitul meciului Milan – Cremonese, Marco Fonghessi este înjunghiat mortal de catre Giovanni Centrone, în vârstă de 18 ani.

1570121476673.JPG--omaggio_a__fonghessi__35_anni_fa_la_tragedia_a_san_siro

Cotidianul ”Cronache Cremonesi”, anunțând moartea lui Marco Fonghessi, în 2 octombrie 1984

În unele cazuri, prieteniile dintre galerii se demonstrează a fi independente de factorii politici, adică ultrașii cu o orientare de stânga s-au înfrățit cu cei având o orientare politică de drepata (exemple: Fiorentina-Verona, Udinese-Bologna etc.).
Tot în această perioadă, se semnaleaza consumul de substanțe stupefiante în interiorul stadioanelor. În timp ce toxicomanii obișnuiți, întâlniți în anii ’70, dispar din peluze din cauza controalelor din ce în ce mai severe, numărul fumătorilor de cannabis va crește simțitor. Simbolismul ultra se transformă radical prin reprezentarea frunzelor de marijuana pe steagurile de gard (bannere). În momentul în care la Cosenza apare grupul ”Nuclei Sconvolti” (nume ce face referire într-un fel la consumul de droguri), se va declanșa un incredibil succes în toată Italia, în rândul multor altor grupuri care vor prelua această denumire originală.

ultras_cosenza

Nuclei Sconvolti” (Cosenza), fondat în 1983.

La jumătatea anilor ’80, mișcarea ultras italiană era deja pe val, în sensul în care multe grupuri care contau pe un număr impresionant de membri (”Fossa dei Leoni”, spre exemplu, în sezonul 1987/1988 înregistra 15.000 de abonați), vor avea raporturi mai mult sau mai puțin stabile cu societatile sportive (cluburile de fotbal), fiecare dintre aceste grupuri fiind structurate dupa criterii ierarhice, iar din peluze vor dispărea cluburile de simpli spectatori (fan cluburile).
Gennaro Montuori ”Palummella”, liderul grupului ”Commando Ultra Curva B”, desfășoară importante activități politice și avea ca scop preluarea conducerea echipei Napoli. Trebuie mentionat faptul că acest grup era singurul ce deținea un post de televiziune cu tematică ultras.

curvaB

Gennaro Montuori ”Palummella”, cu portavocea în mână, lider al Curva B Napoli, în anii ’80

palummella

Gennaro Montuori ”Palummella”, alături de Diego Armando Maradona

Articol realizat de Cristian C.Revista ULTRA’

banner-2-1

Surse text/foto:
1. Supertifo (2003 ) -tradus în română de către Cristi Nefiru (Craiova)
2. forum.ultras-tifo.net/
3. romanianultras.wordpress.com/
4. wikipedia.org/
5. postpopuli.it/
6. novegennaiomillenovecento.it/

Lasă un răspuns

EnglishFrenchGermanItalianPortugueseRomanianRussianSpanish
Urmărește-ne pe Facebook