banners

Legi anti-huligani în Europa (partea întâi)

sâmbătă, 19 aprilie 2014, ora 23:35. Publicat de Cristian C.

Legea 4/2008, iniţiată de Dumitru Dragomir, fostul preşedinte LPF, şi legea 10/2012, completată de Alin Trăsculescu, fost deputat de Vrancea, ambele persoane fiind arestate şi cercetate în trecut şi în prezent pentru fapte de corupţie, s-au vrut a fi niște legi care să elimine violenţa de pe arenele sportive din România. Încă de la apariţia acestei legii 4/2008, suporterii au atras atenţia asupra multor articole neconstituţionale din conţinutul acesteia, fapt ce nu a fost rezolvat nici până în ziua de azi, cu toate că de atunci s-au organizat: un miting de amploare  în Bucureşti (8.09.2007), proteste, în ianuarie 2012, în diferite oraşe din ţară, miting la Sibiu (4.02.2012), ședinţe în cadrul comisiilor ce analizau legea 10/2012 şi nenumărate cereri către Avocatul Poporului.

La șase ani de la promulgarea legii 4, avem aceleaşi articole neconstituţionale, dar mai ales, a rămas libertatea jandarmilor de a comite  abuzuri în continuare, fiind protejaţi de prezenta lege. Am căutat corespondentul acestei legi în diferite ţări din Europa, realizând mini-interviuri cu diferiţi suporteri implicaţi în fenomen. Le-am adresat patru întrebări, astăzi vă prezentăm răspunsurile la prima întrebare.

Revista Ultra': Cine acordă interdicţiile în ţara ta: jandarmul, poliţistul sau judecătorul? Interdicţia este dată pe baza unei dovezi sau o poţi primi chiar dacă eşti nevinovat?

Suporter ELVEŢIA: Interdicţiile pot fi date de către club/ligă, cu participarea poliţiei. Poliţia nu poate acorda interdicţii direct (stadion=proprietate privată) aşa că forţează cluburile să interzică suporterii despre care se ştie că sunt violenţi. Deci asta i se poate întâmpla oricui. Poate pur şi simplu nu le place cum arăţi. Vor găsi un motiv pentru a face o cerere de interdicţie pentru tine. Iar clubul va accepta cererea fără întrebări, pentru că buna relaţie cu poliţia şi guvernul sunt foarte importante pentru acesta. Presiunea publică asupra suporterilor este foarte mare. Critica cea mai mare vine de la faptul că aceste cluburi de fotbal nu luptă suficient împotriva violenţei şi pirotehniei.

Suporter AUSTRIA: Interdicţiile pentru toate stadioanele sunt date de către Ligă dupa o cerere a clubului sau a poliţiei. Există o listă de situaţii în urma cărora poţi primi interdicţie: pirotehnie cu lumină, lupte în interiorul sau în afara stadionului. Le poţi contesta la Ligă sau la un comitet special. Poţi fi, de asemenea, interzis de către club, fără motive întemeiate. Dar acest gen de interdicţie este valabilă numai la meciurile de acasă, în rest, poţi intra în oricare alt stadion din Austria.

Suporter POLONIA: Numai un judecător poate da interdicţie pe stadion, ceea ce se întâmplă în maximum 24 ore de la arestare. Deci sunt şanse să fii judecat fără o dovadă clară, de cele mai multe ori singurii martori fiind poliţiştii.

Widzew Lodz (Polonia)

Suporter SERBIA: Nu sunt sigur, dar cred că numai judecătorul poate acorda interdicţii. Firma de pază sau poliţiştii, cu siguranţă, nu. Mulţi suporteri de aici merg la închisoare, chiar dacă sunt nevinovaţi. De curând au condamnat 12 grobari (suporteri Partizan), împreuna au luat 240 ani, pentru uciderea lui Brice Taton (suporter Toulouse, incidentul din 2009), şi crede-mă că nu l-au omorât ei. Fugise, a sărit un gard şi a căzut în gol de la o distanţă mare. Dar aici e un caz politic… Nu ştiu despre lege aici, dar poliţia şi judecătorul folosesc selectiv legile, în Belgrad fiind serioasă treaba, însă în provincie este mult mai uşor pentru suporteri.

Suporter IRLANDA: Nu există lege în Irlanda pentru interdicţiile pe stadion. Singurele interdicţii care există sunt date de către club şi sunt valabile numai la meciurile de acasă.

Suporter BELGIA: Interdicţiile pe stadioane vin din partea ministerului, care se ocupă de activităţile „interne” din departamentul fotbal. Ei îţi trimit o scrisoare, într-un anumit interval de timp, în caz contrar, nu mai pot acţiona în niciun fel. În scriosare se găsesc informaţii despre durata interdicţiei, suma amenzii, ce poţi face şi ce nu şi, de cele mai multe ori, un raport de la poliţie, martori (dacă aceştia există), iar în cazul în care se ajunge la secţia de poliţie, un raport cu ceea ce a fost declarat acolo. Dacă faci contestaţie, atunci la tribunal judecătorul decide asupra perioadei, amenzii sau chiar îţi poate anula tot. Interdicţiile pe stadioane pot fi primite pentru cântat, săritul peste garduri, aruncarea gumei de mestecat etc., ele putând fi stabilite cu sau fără dovadă.

Club Brugge (Belgia)

Suporter ANGLIA: Există două tipuri de interdicţie. În primul rând, clubul îţi poate interzice, din orice motiv vrea el, să cumperi bilete. Asta te împiedică să mergi la orice meci, inclusiv în deplasări, dacă ei nu vor să fii prezent acolo. De exemplu, am avut un băiat care a primit interdicţie pe viată pentru aprinderea unei torţe pe Selhurst Park (stadionul echipei Crystal Palace). În al doilea rând, poliţia te trimite la tribunal pentru a-ţi da ordinul de interdicţie pe stadion („Footbal Ban Order” – FBO). Acesta variază ca durată, sentinţa standard este de 3 ani, dar cunoaştem persoane care au primit şi 8 ani! În aceşti ani: 1. Cu trei ore înainte şi după, nu ai voie să te apropii la o distanţă de 1,6 km de terenul unde echipa ta are meci (aşa că fără pub-uri, fuck!); 2. Când Anglia joacă într-un meci international în deplasare, trebuie să predai paşaportul la secţia de poliţie locală. Mai nou primesc interdicţii persoanele despre care cred ei că ar reprezenta un risc, astfel încât nu mai e nevoie să faci ceva greşit, dacă ei nu te plac, se apucă de lucru şi te trimit la tribunal. Multe din motivele lor sunt inventate. Dacă faci parte dintr-un grup este un motiv pentru a fi consemnat.

Suporter SUEDIA: Interdicţiile pe stadioane sunt împărţite în două categorii: cele de la club şi cele de la procuror. O interdicţie de la club este un vechi sistem prin care cluburile îşi pot alege oaspeţii şi interzice persoanele ale căror comportamente nu le sunt pe plac. O interdicţie de la procuror este după „noua” lege hooligan, care prevede că un procuror poate emite interdicţia chiar dacă suporterul nu este subiectul unei investigaţii. Aceasta din urmă (care nu este judecată la tribunal!) este pentru o perioada de unul sau doi ani, cu amenzi, şi posibil cu închisoare pentru încălcarea interdicţiei. Din moment ce nu am fost încă judecat la tribunal, nu ştiu ce să spun despre sentinţa cu închisoarea. Nu cunosc numerele legilor, dar sunt 100% sigur de informaţiile pe care ţi le-am prezentat.

Suporter FRANŢA: Poliţia emite interdicţiile, nu e nevoie de dovadă. Poţi primi interdicţie oricând, dacă poliţia şi clubul decid asta.Dacă dorim putem contesta, dar asta costă foarte mult, trebuie plătit avocatul şi intentat un proces etc. Legea se numeste Loppsi 2.

Olympique Marseille (Franţa)

Suporter NORVEGIA: Interdicţiile sunt văzute ca fiind treburi interne în sport. Numai cluburile acordă interdicţie, stadioanele le aparţin. Poţi fi interzis chiar dacă eşti nevinovat, bineînteles.

Suporter OLANDA: KNVB, federaţia olandeză acordă interdicţiile. Totul porneşte de la steward, care anunţă poliţia sau clubul iar tu vei primi interdicţie de la cel din urmă. Clubul te va anunţa de acest lucru iar mai departe se va ocupa federaţia, cea de la care vei primi interdicţia în maximum 10 săptămâni. Toate acestea se pot întâmpla chiar dacă eşti nevinovat. Eu am trecut prin asta.

Suporter GERMANIA: Interdicţiile sunt date de către club sau de către federaţie. De cele mai multe ori acestea vin la sugestia poliţiei. Interdicţiile fac parte din drepturile proprietarilor de stadioane, sunt prevăzute în legea anti-huligani. Este posibil să primeşti interdicţie chiar dacă investigaţiile abia au început. Poliţia va spune că este preventivă decizia lor. Ai dreptul însă de a lua o dovadă pe care să scrie motivele pentru care ţi-au dat interdicţie. Poţi fi interzis chiar dacă eşti nevinovat, din păcate.

În România…

Legea Mitică stabileşte ca sancțiune complementară, în caz de încălcare a dispoziţiilor din lege, interdicția de a mai participa la evenimente sportive. Sancțiunea o aplică zeul de la jandarmerie. Potrivit legii 4/2008, art. 47 – (4), plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de contravenţie nu suspendă aplicarea sancțiunii complementare. Asta e aberant din mai multe motive. În primul rând, cum se poate suspenda aplicarea sancţiunii principale – amenda – şi nu se suspendă sancţiunea complementară? În al doilea rând, caracterul suspensiv al plângerii contravenţionale decurge din faptul că nu putem să avem încredere într-un jandarm/poliţist, agent al executivului, predispus la abuzuri.

De exemplu, dacă ni se ia permisul pentru că am depăşit pe linie continuă şi contestăm procesul verbal de contravenţie, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce se suspendă şi avem dreptul să conducem până la data la care se pronunţă instanţa de judecată. Chiar şi în cazul infracţiunilor se întâmplă la fel. Dacă depăşim pe linie continuă şi omorâm doi oameni, avem dreptul să conducem până când vom fi condamnaţi. În schimb, dacă înjurăm pe un stadion şi un jandarm ne dă interdicţie, nu avem dreptul să intram la meciuri, chiar dacă atacăm procesul verbal de contravenţie. În condiţiile în care termenele de judecată în materie contravenţională sunt de peste şase luni în imensa parte a cazurilor, sancţiunea complementară încetează înainte ca instanţa să se pronunţe pe plângerea contravenţională. Mai este ăsta acces la justiţie? Este jandarmul garantul imparţialităţii, independenţei, cunoaşterii legii şi a corectitudinii în România? Să fim serioşi…

Conform Legii 10/2012,  articolul 31 specifică urmatoarele:

„Articolul 28 din legea 4/2008 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către poliţisti şi jandarmi.
(2) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 22 – 25 şi aplicarea sancţiunilor în cazul acestora se face şi de către personalul poliţiei locale.”

Articol realizat de Cristian C. – Revista Ultra’

Lasă un răspuns

EnglishFrenchGermanItalianPortugueseRomanianRussianSpanish
Urmărește-ne pe Facebook