banners

Ne-a rămas doar strada

marți, 25 decembrie 2012, ora 02:34. Publicat de Cristian C.

Începutul anului 2012 a fost pentru noi o perioadă decisivă. Am avut mult de câştigat ca imagine. Din golanii stadioanelor, ne-am transformat în derbedeii străzilor, iar, un pic mai târziu, mulţi ne vedeau ca pe Schillaci la Italia ’90 (Salvatore della Patria). Imaginea asta ar trebui să fie formată de oamenii care merg pe stadioane sau, mai nou, pe stradă. Însă, din păcate, presa este cea care deţine penelul cu care pictează pe şevaletul opiniei publice.

Pe 16 ianuarie mi-a sunat telefonul mai des decât de ziua mea. Fiind în presă, toţi colegii mei de breaslă mă sunau să mă întrebe care e treaba cu ultraşii. Cine i-a chemat? Cine i-a pus să facă scandal? PSD-ul – să dea o nouă dimensiune protestului? Sau din contră, PDL-ul – să strice imaginea de manifestaţie paşnică? Încercam să le spun că avem şi noi bunici care n-au bani de medicamente sau legi care nu ne convin sau corupţi pe care-i vrem în camere cu bare paralele la geamuri. Sau că un protest fără incidente e ca berea fără alcool. N-are niciun efect. N-a înţeles nimeni. Au scormonit în toate arhivele site-urilor de presă şi au reuşit să găsească un dinamovist care avea legături cu un partid de stânga. Un dinamovist care n-a participat la proteste tocmai din cauza asta: să nu apară astfel de comentarii legate de prezenţa lui.

Scandările noastre au fost preluate în toată ţara. Când pe site-uri era anunţată prezenţa noastră la fântâna de la Universitate, rezidenţii de acolo se bucurau de parcă venea iar Moş Crăciun. Iar mândrie mai mare decât blamarea noastră de televiziuni şi aprecierea oamenilor face cât 100 de goluri ale echipei favorite (în cazul în care mai există).

Protestele din ianuarie au avut un efect. Nu ştiu dacă a fost cel scontat. De fapt, sigur nu ne doream asta. Alt partid, cu o istorie mult mai mizerabilă decât cel contestat, cu membri la fel de corupţi, a preluat puterea şi a început să calce în picioare tot ce nu avea culoarea lor politică. Acum, simpatizanţii PDL aşteptau de la noi să ieşim din nou. Să demonstrăm că sloganul “PDL şi USL, aceeaşi mizerie” nu sunt doar nişte rime frumos potrivite. Nu ne-am implicat la fel de mult în luna iulie. Însă mitingurile n-au avut aceeaşi amploare. Pleiada de alegeri care va urma va fi cu siguranţă completată de noi proteste. Trebuie să fim atenţi şi să urmăm aceeaşi linie apolitică sau, mai bine zis, antipolitică! Şi nu pentru că presa sau una dintre tabere vrea asta. Ci pentru că aşa simţim. Stadioanele nu mai sunt demult un spaţiu de exprimare. Ne-a rămas doar strada.

Articol scris de ClaudiuRevista Ultra’

Lasă un răspuns

EnglishFrenchGermanItalianPortugueseRomanianRussianSpanish
Urmărește-ne pe Facebook