banners

Partizan – Steaua Roșie, prin obiectivul Revistei Ultra’

miercuri, 2 martie 2016, ora 20:56. Publicat de Liviu A.

Așa cum un coleg din redacție spunea în articolul despre același meci, din numarul 6 al revistei, niciun derby între Partizan și Steaua Roșie nu seamănă cu altul. Nu poți știi niciodată cu exactitate la ce urmează să asiști, dar poți fi sigur că, din cauza tensiunii care se acumulează întotdeauna în jurul acestei confruntări, vei experimenta ceva deosebit, dacă vei fi pe stadion la o asemenea partidă.

Deși am avut ocazia de câteva ori în trecut să pot merge la Partizan – Steaua Roșie, nu am reușit niciodată până acum să îmi împlinesc această dorință. Acum, analizând ceea ce am putut să văd la primul derby al Belgradului la care am fost, mă întreb dacă nu cumva era mai bine să fi ajuns acolo mai devreme cu un an, doi sau chiar trei, când am mai avut oportunitatea.

Nu pot să mă declar un fin cunoscător al peluzelor Grobari și Delije, dar le urmăresc de multă vreme și cred că, acum, în 2016, la al 150-lea derby jucat de Partizan și Steaua Roșie, acestea s-au schimbat. Confruntarea în sine, de fapt, pare să se fi transformat și adaptat prezentului. Rivalitatea a rămas la fel de agresivă, dar imaginea care se creează în jurul ei este una mai mult modernă. Tradiția acestui derby pare că începe să sufere tot mai mult din cauza bliț-urilor aparatelor de fotografiat și a telefoanelor. Deși prezintă în continuare o atmosferă absolut deosebită care îți dă un fior special, Partizan – Steaua Roșie mi-a dat senzația că începe să își piardă din farmec.

Ajuns în Belgrad cu o zi înainte de meci, am luat străzile din centru la pas în încercarea de a simți pulsul derby-ului. Pe cunoscuta stradă pietonală Knez Mihailova puteai vedea aproape la fiecare pas grupuri de persoane care se îmbrăcau caracteristic modei și trendurilor din peluzele europene. Îi sesizai imediat în mulțimea de oameni. Un alt aspect sesizabil imediat este că erau majoritatea străini. Ruși, nemți, greci, italieni, bulgari, pe toți îi puteai găsi pe stradă sau la câte o terasă. Erau peste tot. La un moment dat ne-au oprit niște polonezi de la Wisla și am băut cu ei câteva guri de vodcă. La hostelul unde am stat tot polonezi am văzut.

„N-au fost niciodată atât de mulți”, remarcă un băiat, susținător al Stelei Roșii, stând la masă cu mine și alți prieteni români, dar și cu niște suedezi de la Djurgårdens. Deși a făcut pe ghidul pentru noi și ne-a plimbat până la un pub pe gustul nostru, acesta a recunoscut că nu îi place că derby-ul Belgradului a devenit un adevărat obiectiv turistic al fenomenului ultras și, se pare, nici sârbilor nu le convine deloc situația, în general, chiar dacă pentru ei e și o afacere profitabilă.

Totuși, în ziua meciului, strainii au cam dispărut din peisaj. Au fost înghițiți probabil de mulțimea de ultrași care se adunau la casele de bilete și în spatele sectorului destinat „groparilor”. Cordoanele lungi de jandarmi și polițiști nu au lipsit nici ele din decor.

Noi am cumpărat bilete pe mijlocul tribunei, pentru a putea analiza ambele părți. Bilete se puteau găsi până și înainte cu jumătate de oră la casele de bilete. Cozile nu erau foarte lungi și nu durează mult să ajungi la casierie.

Dacă la casierie am așteptat puțin, la intrare (una dintre intrările principale) am așteptat destul de mult într-o înghesuială mare. Filtrele de control par la prima vedere foarte dure, dar de fapt nu sunt cine știe ce.

Înainte cu o oră stadionul era deja aproape plin. Tribunele sunt sectoare neutre unde stau, practic, atât fanii Partizan cât și suporterii Stelei Roșii.

În sectoarele de lângă peluza ocupată de Delije majoritatea suporterilor erau susținători ai Stelei Roșii. Din când în când mai vedeai și câte un fular alb-negru în acea zonă, înconjurat din toate părțile.

Înainte să povestesc desfășurarea meciului trebuie să menționez că fiecare peluză s-a axat pe un anumit aspect la acest derby. Grobari au pus accentul pe pirotehnie. Au avut trei show-uri mari cu torțe și fumigene, dar în general era măcar o torță aprinsă în sectorul lor. De asemenea, aceștia s-au pregătit și cu șase-șapte mesaje. Delije s-au mobilizat să îi acopere și, cred eu, au și reușit acest lucru aproape pe tot parcursul meciului. Au fost stridenți, mai ales în momentele-cheie ale meciului.

Până la începutul partidei s-au dus doar câteva lupte „verbale”, galeriile scandându-și uneori jigniri, dar în rest atmosfera a fost destul de calmă. S-a scandat și ceva la comun, la un moment dat, dar Grobari au pus capăt repede momentului și au revenit la scandări injurioase. Așa cum se practică la sârbi, echipa rivală a fost întâmpinată cu petarde și tot felul de obiecte aruncate din tribune, atunci când a ieșit la încălzire și s-a întors la vestiare.

Începutul meciului a părut, însă, electrizant. Oamenii de la tribune s-au ridicat de pe scaune și așa au rămas pe toată durata partidei. În timp ce toți suporterii alb-negrii își intonau imnul ridicând fularele, ultrașii Stelei Roșii au afișat o coregrafie simplă, fără mesaj de gard, cu baloane roșii pe dreapta și albe pe stânga, cu o pânză mare în mijloc.

Grobari i-au așteptat pe adversari să își termine momentul și apoi au dat drumul la spectacol, deschizând simultan aproximativ 50 de torțe în peluza lor. Fumul dens care s-a creat a dus la întreruperea meciului, în cele din urmă, pentru câteva momente. După ce s-a mai dispersat fumul, se puteau zări două mici incendii izbucnite în peluza lor, unul mai semnificativ, chiar in mijloc, sub tabelă, și altul pe lateral. Din relatările unor prieteni care au avut bilet în sectorul „groparilor”, am aflat că aceștia dăduseră foc câtorva fulare și eșarfe cu Delije.

Tensiunea începutului de meci s-a simțit puternic, mai ales în sectoarele care despărțeau peluza de tribună. În acea zonă gardul nu este foarte înalt și s-au iscat mici conflicte între jandarmi, prezenți cu câte două cordoane în spatele fiecărei porți, și suporterii (atât de la Partizan, cât și de la Steaua Roșie) care săreau sau încercau să sară în teren.

Ulterior, tot ultrașii lui Partizan au afișat un mesaj lung, scris în engleză, despre sărbătorirea celui de-al 150-lea derby al Belgradului, apoi au dat startul la mesajele ironice. Delije au răspuns de două ori pe parcursul meciului (o dată în prima repriză și o dată în a doua) cu niște pânze albe sub forma unor mesaje, pe care nu scria nimic.

trei

A doua repriză a avut ceva mai multe evenimente notabile. în prima parte a partidei lumea fiind mai interesată de ce se întâmplă pe teren. De fapt, cele trei goluri ale meciului s-au dat tot în prima repriză. Actul secund al eternului derby a început cu un moment de pirotehnie pe toată lungimea peluzei, din partea alb-roșilor. Ca de obicei, ultrașii lui Partizan au așteptat ca spectacolul rivalilor să se încheie și apoi au afișat un mesaj mare de gard, reprezentând o dublă aniversare, a grupurilor Shadows și Vandal Boys. Părea că nu va mai exista și o continuare după afișarea steagului de coregrafie, dar după 10 minute, Grobari au dat drumul unui adevărat incendiu de pirotehnie cu torțe amplasate pe gard în mare parte. Meciul s-a întrerupt din nou din cauza fumului, de data asta și mai gros.

După acel moment, Grobari s-au menținut în prim plan, afișând patru-cinci steaguri capturate de la Delije (o replică la capturile recente de la meciul de baschet între cele două rivale, pe care le-au făcut ultrașii Stelei Roșii) și apoi dându-le foc cu torțele. Au continuat apoi show-ul cu un nou spectacol pirotehnic masiv care parcă dorea să oprească meciul. Aproape toate torțele aprinse erau aruncate pe pistă sau în teren. Unele au aterizat pe plasa porții, altele pe bannerele publicitare, provocând câteva daune. Pompierii, deși erau în număr mare și bine dotați cu echipamente și furtunuri, s-au trezit total depășiți de situație.

Pirotehnia masivă cu care s-au prezentat a fost singurul aspect cu care Grobari au ieșit în evidență, deoarece au fost destul de slabi la cântat. Delije au dominat clar fondul sonor deși erau, practic, în deplasare.

Finalul a fost fericit tot pentru fanii Stelei Roșii, care au reușit să câștige pe terenul rivalilor, dar sărbătoarea lor nu i-a iritat prea mult pe Grobari, care au plecat liniștiți spre case.

Cronică realizată de Marius B. – Revista Ultra’

 

Lasă un răspuns

EnglishFrenchGermanItalianPortugueseRomanianRussianSpanish
Urmărește-ne pe Facebook